Cum poate lemnul, ca material de construcție, să reducă impactul pe care clădirile în au asupra mediului
Intro
Sectorul construcțiilor are un impact major asupra mediului, din cauza consumului foarte mare de resurse și energie pentru construcția și operarea clădirilor în care ne desfășurăm activitatea: locuințe, birouri, spații comerciale și industriale. Conform statisticilor Uniunii Europene, clădirile sunt responsabile de 40% consum de energie și 36% emisii de CO2, cea mai mare pondere față de celelalte sectoare. Am scris mai multe despre impactul clădirilor asupra mediului în acest articol.
În ultimii ani s-au făcut demersuri pentru reducerea consumului de energie în clădiri, cum sunt de exemplu standardul nZEB (nearly Zero Energy Building) și standardul Passivhaus (casă pasivă), însă dacă privim lucrurile în perspectivă, nu este suficient ca să diminuăm emisiile de carbon.
Dar ce este de reținut aici este faptul că o clădire consumă cantități considerabil mai mari de energie pentru a fi construită, decât pentru a fi operată. Imaginează-ți câte tipuri de materiale sunt folosite: beton armat, zidarie, cofraje, învelitoare, tâmplării, finisaje, mobilier...și lista continuă. Gândește-te acum care este procesul de fabricație pentru fiecare dintre ele, de la extracția materiei prime, la procesul de fabricație și punerea lor în operă. Toate aceste procese consumă energie, care provine în proporție covârșitoare din surse convenționale (cărbune, gaz, petrol).
Și ajungem la elefantul din cameră: lemnul, ca material de construcție. Deși poate părea contraintuitiv faptul că tăind copaci, protejăm mediul înconjurător, lucrurile în realitate stau altfel și argumentăm mai jos de ce.
Ciclul de viață al unui copac
Lemnul este un material natural, disponibil din abundență în natură și, mai important, regenerabil. Este sustenabil să construim cu lemn pentru că materia prima, adică copacul, se regenerează la un anumit interval, în funcție de specia din care face parte. Ca orice organism viu, un copac are un ciclu de viață: se naște, crește și moare, urmând a se integra înapoi în natură.
Să luăm spre exemplu, molidul, cea mai răspândită specie din categoria rășinoaselor. Pădurile de molid acoperă 22% din suprafața forestieră a României și oferă o masă lemnoasă cu proprietăți foarte bune pentru construcții civile, cum ar fi casele pe structură de lemn.
Prin fotosinteză, puietul de molid crește relativ încet până la vârsta de 10-15 ani, urmând apoi să se dezvolte rapid pe verticala până spre 30 ani, și să crească în diametru până la vârsta de 50-60 ani. Până la 80-90 ani, creșterea încetinește și ajunge într-un punct în care stagnează. La această etapă, molidul poate atinge 50 m înălțime diametru de până la 1,5 m, în funcție de condițiile climatice ale zonei. În tot acest timp, copacul absoarbe CO2 din atmosfera prin fotosinteză și folosește carbonul mai întâi ca hrană pentru dezvoltarea sa, dar și ca nutrienți pentru sol, având un rol esențial în circuitul carbonului în natură.
Odată ajuns la bătrânețe, copacul degajă mai mult dioxid de carbon prin respirație decât poate absorbi prin fotosinteză și începe să se degradeze, fiind atacat de de alte organisme vii. Cei pasionați de hiking și drumeții prin munți și păduri pot da nenumărate exemple de arbori îmbătrâniți căzuți în drumul lor.
Așadar, exploatarea copacilor ajunși la maturitate este perfect normală și nu are impact negativ asupra mediului înconjurător. În cazul molidului, perioada de exploatare este de 90-110 ani. În tot acest timp, în jurul unui copac ajuns la maturitate pot crește alți 4-5 puieți, care după 10 ani se înjumătățesc iar după 50-60 rămân doar 2-3, pentru a nu se sufoca reciproc.
Lemnul ca material de construcție este o sursă regenerabilă disponibilă ”la infinit” dacă pădurile sunt exploatate sustenabil. Arborii ajunși la maturitate care nu mai pot absorbi CO2 sunt tăiați și în locul lor sunt lăsați să crească puieții care vor intra în circuitul descris anterior.
De ce este sustenabil să construim cu lemn
Spre deosebire de restul materialelor de construcție, lemnul este singurul material regenerabil. Oțelul, cărămida sau betonul provin din surse epuizabile în timp ce lemnul are nevoie doar de timp, apă, soare și nutrienți din sol pentru a crește și a produce celuloza, componenta de bază care îi dă valoare ca material de construcție. În medie, un metru cub de lemn stochează între 900-1000 kg de CO2. 30% din carbon ajunge în sol în timp ce restul este utilizat ca ”hrană” în timpul creșterii. Procesele de exploatare și prelucrare a bușteanului pentru a fi transformat în chereste consumă la rândul lor energie și au o amprentă de carbon asociată, de aproximativ 200-300 kg CO2. Per total, 1 m3 de lemn stochează 600-700 kg CO2.
De cealaltă parte, materialele convenționale necesită procese mai elaborate de extragere a materiei prime și prelucrarea acesteia în produs finit, fiind mari consumatoare de energie.
Spre exemplu, o casă convențională de 150 mp din cadre de beton consumă în medie 80-90 mc de beton și 13-14 tone de oțel pentru armături. Fără sa punem la socoteală și zidăriile, rezultă aproximativ 60 tone CO2 doar pentru structura de rezistență. De cealaltă parte, o casă similară pe structură de lemn în sistem timberframe consumă în jur de 40 mc lemn, de unde rezultă 16 tone dioxid de carbon absorbite din atmosferă și stocate în structura casei.
Concluzie
În România, din păcate lemnul ca material de construcție nu are o imagine foarte bună din cauza exploatărilor necontrolate și vânzării ca buștean la export, fără valoare adăugată. Mai mult decât atât, o parte semnificativă din masa lemnoasă tăiată este lemn de foc, ceea ce înrăutățește situația din punct de vedere climatic (tot dioxidul de carbon absorbit de copac este eliberat înapoi în atmosferă prin ardere).
Acestă situație strică reputația acestui material de construcție extraordinar cu foarte mare potențial de a reduce impactul pe care clădirile îl au asupra mediului. Spre exemplu, Franța impune ca noile construcții publice să fie construite cu minim 50% lemn sau alte materiale organice (cânepă, paie) iar în ultimii ani, astfel de măsuri au fost adoptate de tot mai multe state din occident.